Dupa ce am abordat intr-un articol anterior subiectul fortei de munca, al conditiilor si al salariilor din industria textila din Romania am identificat mai multe unghiuri din care ar putea fi dezbatuta aceasta problema. Mi se pare esential sa ascultam ce au de spus atat finantatorii, antreprenorii, designerii, dar si angajatii. Pentru ca toti se lovesc zilnic de probleme reale, precum birocratia, fiscalitatea si dinamica socio-economica, dar fiecare este afectat in mod diferit. Asa ca ne-am decis sa deschidem o serie de interviuri cu oameni din diferite pozitii in incercarea de a gasi solutii practice la problemele actuale.

Fiind unul dintre oamenii din industrie pe care ii apreciem, am stat de vorba cu Alina Rachieru-Ilie, antreprenorul din spatele Pineberry despre plusuri si minusuri, dar si despre provocarile de care a avut parte de la fondarea brandului si pana in prezent.

De când activati in industria textila si care au fost cele mai mari provocări intalnite pana acum?

Am intrat in industria textila in 2010 cand m-am alaturat business-ului din familia sotului meu, ei avand o fabrica de productie camasi inca din 1994. Provocari au fost inca de la inceput si nu s-au terminat. Incepand de la furnizori de (ne)incredere, cu produse/servicii de slaba calitate din Romania, pana la lipsa fortei de munca – as zice calificata, dar nu mai avem nici macar aceasta pretentie. Sa fii antreprenor astazi, in Romania, in industria textila, este un act de curaj sau de nebunie. Este o munca zilnica de supravietuire pe o piata destul de incarcata, agresiva in oferte si extrem de schimbatoare. 

Cum a luat naștere brandul Pineberry?

Cand am renuntat la corporatie si am intrat in business-ul de familie, am decis sa ma ocup de crearea unui brand propriu pentru piata locala. Eu lucrasem in domeniul bancar timp de aproape 8 ani, perioada in care Camasa facea parte din tinuta zilnica de mers la birou. Pe piata locala oferta de camasi (in special cea pentru femei) era limitata in anii 2009-2010. Eu imi faceam la fabrica propriile camasi office dupa ideile si nevoile mele, camasi care erau admirate de colege/colegi.  Practic, cererea era identificata, oferta urma sa o produc si sa o prezint lumii corporatiste din care facusem parte. Si am creat doua colectii (100 bucati), pe care le-am prezentat colegilor din Banca. Acestora le-au placut, le-au cumparat, m-au recomandat si altor prieteni/rude din alte Corporatii, iar in 2 saptamani am avut stoc epuizat la intreaga colectie. Si asa au urmat alte colectii, de fiecare data cu modele noi. Clientii ne chemau la ei la birou sa le vada, sa le probeze – erau incantati de aceasta metoda, motiv pentru care am numit conceptul  ”Magazinul vine la tine la birou/acasa”. Numele de Pineberry a fost creat doi ani mai tarziu, cand ne-am dat seama ca toata aceasta joaca a colectiilor de camasi se transforma intr-un departament de business extrem de serios. Motiv pentru care am decis sa ne prezentam la un alt nivel decat o facusem pana atunci. Asa a aparut magazinul online, sub denumirea de Pineberry – Smart Shirts. 

De ce cămașa?

Pe langa faptul ca afacerea de familie reprezinta o fabrica producatoare (doar) de camasi, am identificat si nevoia acestui element clasic din lumea corporatista – CAMASA. Pe cat este de clasic, pe atat este de versatil, iar in ultimii doi ani ne-am jucat mult pe declinarile acestui element de imbracaminte. Are mult potential, iar in ultimii ani trendurile globale au pus foarte mult accent pe CAMASA. Dar, pornind de la Camasa, am dezvoltat si alte piese, cum este Rochia Camasa, Rochia Kimono si un model de fusta. Acesta din urma nu l-am lansat, inca, dar speram sa-l definitivam in perioada imediat urmatoare si sa-l lansam in productie.

Cum se desfășoară procesul tehnologic la Pineberry?

Camasa are un flux tehnologic destul de complex. Totul incepe in Departamentul de Croit/Tipare, acolo unde se alege in calculator tiparul comenzii respective, tipar care se printeaza la plotter. Tesaturile sunt intinse pe mesele de croit, apoi piesele de tipar sunt asezate peste, astfel incat sa poata fi croite. Din Departamentul de Croit pleaca piesele, separat, catre alte sectii – gulerele si mansetele se preformeaza separat, la roboti tehnologici achizitionati de la un furnizor din Italia. Daca acum 5 ani aveam nevoie de 5 oameni care sa faca manual aceste operatii, acum este un singur om care manevreaza acesti roboti, setandu-le comenzile si alimentand linia. La fel se intampla si cu pieptii, carora trebuie sa li se faca butonierele pe o parte, iar pe cealalata nasturii. Este un singur operator care actioneaza asupra celor doua utilaje – unul executa butoniere, iar celalalt coase nasturii, operatorul alimentand ambii roboti cu piesele necesare. Dupa ce toate piesele au fost preformate, sunt trimise la sectia care le coase impreuna, formand, astfel, CAMASA. Dupa ce Camasa este cusuta, este trimisa la Departamentul de CTC (verificarea defectelor, curatarea atelor), iar apoi ajunge la Departamentul de Asamblare – acolo este calcata, incheiata si impachetata. Impachetarea se face la mese automate, astfel incat camasa sa fie impachetata la linie si uniform. Tot in acest departament se face etichetarea si depozitarea in cutii, dupa cerintele clientilor. 

In 2012-2014 am accesat fonduri europene in valoare de aproape 400.000 EUR, fonduri ce au fost utilizate pentru tehnologizarea fluxului de productie in vederea cresterii productivitatii. Astfel, am reusit sa reducem necesarul operatorilor si sa crestem volumul zilnic al camasilor de la 700 la 900 de bucati.

Tesaturile, dar si toate accesoriile necesare productiei unei camasi (ata, nasturi, insertie, elemente de impachetare) le cumparam de la furnizori de top din industria textila, din cadrul Uniunii Europene. Am incercat sa lucram si cu producatori romani, insa am avut neplaceri privind calitatea produselor sau seriozitatea  personalului. Colaboram cu reprezentantii locali ai acestor furnizori globali, insa nu am reusit sa gasim producatori locali potriviti.

Impachetarea unei camasi la masa automata

Plusuri si minusuri pentru a fi producator in Romania

Ca si plusuri – nu stiu daca pot vorbi la plural – este faptul ca esti in avantaj pe piata locala (sau nu numai) daca te decizi sa creezi si sa dezvolti un brand propriu, pentru ca poti controla si stabili pretul de productie a ceea ce tu vinzi consumatorului final, oferindu-ti posibilitatea de a obtine un profit mai mare decat atunci cand produci pentru alte branduri. In afara de acest avantaj, la ora actuala, producatorii de textile nu au nici un altul. Ca si minusuri – cresterea salariului minim (de doua ori intr-un an jumate)  pe o piata globala in care concurenta este acerba, ne determina sa pierdem clienti, prin cresterea fortata a preturilor de productie. Lipsa fortei de munca (calificata sau necalificata) ne determina sa refuzam comenzi pentru ca nu avem cu cine sa le lucram. 

Cum vedeti directia actuală a industriei textile  din Romania?

Ce părere aveți despre sistemul Lohn ?

Industria textila din Romania incepe sa se restranga, incet-incet. Multe fabrici se inchid pentru ca nu reusesc sa se mentina pe piata (fie pentru ca nu mai au muncitori, fie pentru ca nu reusesc sa mai obtina contracte din cauza unui pret ridicat al manoperei). Sistemul Lohn este pe cale de disparitie. Clientii isi restrang echipele si fac reduceri de costuri cu tot ce inseamna depozitare/logistica/achizitie de materie prima, trecand tot acest risc financiar in ”curtea” producatorului.

Ce solutii vedeti la problemele actuale?

O solutie pentru problema lipsei personalului este redeschiderea scolilor de meserii, unde tinerii sa poata invata o meserie, sa se califice in diferite domenii. Oprirea ajutoarelor sociale si a ajutorului de somaj pentru categoriile de indivizi care sunt apti de munca (la ora actuala, zeci de comune traiesc din aceste ajutoare sociale, motiv pentru care nici nu au vreo dorinta/nevoie de a veni la munca). Dezvoltarea serioasa a unor misiuni economice in alte tari pentru facilitarea crearii de contacte intre producatorii romani si potentiali clienti straini. 

Alte branduri/ producători din Romania pe care le respectați

Sunt multe branduri romanesti pe care le admiram, printre ele ii enumar pe: Laura Olaru (https://lauraolaru.ro/), Men’s Cave (https://www.menscave.ro/),  Musette, Kinga Varga (https://kingavarga.ro/)  

Foto: Pineberry, Wall-street.ro