Puține lucruri sunt mai neadevărate decât ce își imaginează lumea despre industria modei. Și mai multe sunt fanteziile pe care le are fiecare candidat la admitere atunci când se înscrie la o universitate pentru a urma cursuri de design vestimentar. Faimă, bani, strălucire, lux sunt câteva dintre lucrurile pe care le visează fiecare “rookie”.

Până acolo însă sunt câteva etape de trecut și…. niște ( multe)  lucruri pe care nu ți le spune nimeni. Am citit pe nerăsuflate” Fashion. Business. Spirituality. A call to the light workers of the industry.”  scrisă de  Farah Liz Pallaro. Lucrul care se observă din prima frază este abordarea extrem de personală pentru că vorbește atât din postura studentului cu studii la Madrid și Londra (deci două medii foarte diferite), dar și a lectorului care ține acum prelegeri în diferite colțuri ale lumii. Și-a propus sa scrie cartea asta cu sentimentul că toate lucrurile se întâmplă când și cum trebuie, după cum ea însăși mărturisește, vrând să schimbe ceva din interiorul industriei. Farah Pallaro lucrează ca trend researcher, business advisor și collection manager după o carieră în fashion design în cadrul unor branduri de lux. După 4 ani de design, ea hotărăște să-și schimbe radical viața și să devină freelancer, și, în ultimă instanță, mentor și lector.

Ce mi-a plăcut cel mai tare: doza sănătoasă de sinceritate, atât de necesara în contextul în care aproape totul în societate și industrie e bazat pe imaginea atent construită, pe  smoke & mirrors. Este un ghid emoțional-rațional pentru cei care vor să lucreze în industria modei și pe baza căruia ar trebui să-și modeleze un pic așteptările. Vă întrebați de ce atâția artiști, designeri se sinucid anual, de ce se retrag, de ce clachează când păreau că au totul, de ce suntem șocați de aceste vești mereu? Pentru că nu ne învață nimeni cum sa ne gestionam emoțiile. Emoțiile stau la baza meseriei de designer și la baza oricărei meserii creative, în general. Majoritatea designerilor nu lucrează cu partea rațională, ci cu emoțiile, cu simțurile. Și de multe ori tot stresul începe din școală. Începe cu presiunea de a fi cel mai bun, apoi de a obține un internship la un brand renumit, de a scoate X colecții pe an ca junior designer,  ca senior designer ești deja burnout din cauza prea multor proiecte la care lucrezi deodată…Cum să faci față unor asemenea avalanșe de probleme, idei, așteptări? Farah Pallaro pledează pentru echilibru, pentru eliminarea lucrurilor care nu sunt esențiale în viața noastră. Ne arată cum ar trebui să ținem în frâu un ego prea “înfoiat” care ne poate conduce la alegerea unui drum greșit și care ne va lăsa tot nefericiți. Pentru că din vanitate putem trece cu vederea mediul și oamenii nu foarte prietenoși cu care lucrăm, dar care, pe termen lung, ne vor face și mai nefericiți. O alta idee pentru a ne menține ancorați în realitate este găsirea unui mentor și, nu în ultimul rând, crearea unui brand personal foarte puternic. Acesta din urmă mi se pare un  sfat foarte bun. Ca peste tot, knowledge is power. E valabil și în privința propriei persoane. Să te cunoști pe tine însuți e necesar. Să te cunoști cum funcționezi ca designer e și mai important. Să investești în formare continuă, dar și in deconectare este o formă de respect și nu de egoism. Deconectarea este cea care ține creativitatea și inspirația în priză.

Și, ca să vă convingeți de tipul de discurs, las aici câteva mostre.

Cartea poate fi cumpărată de pe Amazon în format paperback sau ebook sau de aici pentru Europa. Pe Farah Liz Pallaro o găsiți și pe www.farahlizpallaro.com


EN

Fewer things are more untrue than what the world imagines about the fashion industry. And more are the fantasies every admission candidate has when joining a university to pursue fashion design courses. Fame, money, glamour, luxury are some of the things each rookie dreams of.

But there are a few past stages and …. (many) things that no one tells you. I read holding my breath “Fashion. Business. Spirituality. A call to the light workers of the industry. ” written by Farah Liz Pallaro. The first thing to note is the very personal approach because it speaks both from the position of the student taking fashion design classes in Madrid and London (two very different backgrounds), but also from the mentor who is currently lecturing in different corners of the world. She wanted to write this book with the feeling that all things happen when and how it should, as she confesses, wanting to change something from the inside of the industry. Farah Pallaro works as a trend researcher, business consultant and collection manager after a fashion design career in luxury brands. After 4 years of design, she decides to radically change her life and become a freelancer, and ultimately mentor and lecturer.

What I liked the most: the healthy dose of sincerity, so necessary in the context in which almost everything in society and industry is based on the carefully constructed image of smoke & mirrors. It is an emotional-rational guide for those who want to work in the fashion industry and on which they should shape their expectations. You wonder why so many artists, designers suicide each year, why they retire, why they clutch when they seem to have everything, why are we shocked by these news always? Because nobody teaches us how to manage our emotions. Emotions are at the core of designer craft and the basis of any creative craft in general. Most designers do not work with the rational side, but with the emotions, the senses. And often stress starts at school. Start with the pressure to be the best, then get an internship at a renowned brand, take X collections a year as a junior designer, as a senior designer you are already burnout because of too many projects you work at once … How do you face such avalanche of problems, ideas, expectations? Farah Pallaro pleads for balance, to eliminate things that are not essential in our lives. It shows how we should hold on to an ego that is too “blunted” that can lead us to choose the wrong way and leave us unhappy. Because out of vanity we can overlook the environment and some not very friendly people we work with, but which, in the long run, will make us even more unhappy. Another idea to keep us anchored in reality is to find a mentor and, last but not least, to create a very strong personal brand. The latter seems to me to be very good advice. Like everywhere, knowledge is power. It also applies to one’s own. Knowing yourself is necessary. Knowing who you are as a designer is even more important. Investing in continuous training, but also in disconnection is a form of respect and not selfishness. Disconnection is the one that keeps creativity and inspiration in the outlet.

And to convince yourself of the type of speech, I leave here some samples.

The book can be purchased from Amazon in paperback or ebook format or from here for Europe. You can find Farah Liz Pallaro on www.farahlizpallaro.com