promocarrie

Puține lucruri sunt mai neadevărate decât ce își imaginează lumea despre industria modei. Și mai multe sunt fanteziile pe care le are fiecare candidat la admitere atunci când se înscrie la o universitate pentru a urma cursuri de design vestimentar. Faimă, bani, strălucire, lux sunt câteva dintre lucrurile pe care le visează fiecare „rookie”.

Până acolo însă sunt câteva etape de trecut și…. niște ( multe)  lucruri pe care nu ți le spune nimeni. Am citit pe nerăsuflate” Fashion. Business. Spirituality. A call to the light workers of the industry.”  scrisă de  Farah Liz Pallaro. Lucrul care se observă din prima frază este abordarea extrem de personală pentru că vorbește atât din postura studentului cu studii la Madrid și Londra (deci două medii foarte diferite), dar și a lectorului care ține acum prelegeri în diferite colțuri ale lumii. Și-a propus sa scrie cartea asta cu sentimentul că toate lucrurile se întâmplă când și cum trebuie, după cum ea însăși mărturisește, vrând să schimbe ceva din interiorul industriei. Farah Pallaro lucrează ca trend researcher, business advisor și collection manager după o carieră în fashion design în cadrul unor branduri de lux. După 4 ani de design, ea hotărăște să-și schimbe radical viața și să devină freelancer, și, în ultimă instanță, mentor și lector.

Ce mi-a plăcut cel mai tare: doza sănătoasă de sinceritate, atât de necesara în contextul în care aproape totul în societate și industrie e bazat pe imaginea atent construită, pe  smoke & mirrors. Este un ghid emoțional-rațional pentru cei care vor să lucreze în industria modei și pe baza căruia ar trebui să-și modeleze un pic așteptările. Vă întrebați de ce atâția artiști, designeri se sinucid anual, de ce se retrag, de ce clachează când păreau că au totul, de ce suntem șocați de aceste vești mereu? Pentru că nu ne învață nimeni cum sa ne gestionam emoțiile. Emoțiile stau la baza meseriei de designer și la baza oricărei meserii creative, în general. Majoritatea designerilor nu lucrează cu partea rațională, ci cu emoțiile, cu simțurile. Și de multe ori tot stresul începe din școală. Începe cu presiunea de a fi cel mai bun, apoi de a obține un internship la un brand renumit, de a scoate X colecții pe an ca junior designer,  ca senior designer ești deja burnout din cauza prea multor proiecte la care lucrezi deodată…Cum să faci față unor asemenea avalanșe de probleme, idei, așteptări? Farah Pallaro pledează pentru echilibru, pentru eliminarea lucrurilor care nu sunt esențiale în viața noastră. Ne arată cum ar trebui să ținem în frâu un ego prea „înfoiat” care ne poate conduce la alegerea unui drum greșit și care ne va lăsa tot nefericiți. Pentru că din vanitate putem trece cu vederea mediul și oamenii nu foarte prietenoși cu care lucrăm, dar care, pe termen lung, ne vor face și mai nefericiți. O alta idee pentru a ne menține ancorați în realitate este găsirea unui mentor și, nu în ultimul rând, crearea unui brand personal foarte puternic. Acesta din urmă mi se pare un  sfat foarte bun. Ca peste tot, knowledge is power. E valabil și în privința propriei persoane. Să te cunoști pe tine însuți e necesar. Să te cunoști cum funcționezi ca designer e și mai important. Să investești în formare continuă, dar și in deconectare este o formă de respect și nu de egoism. Deconectarea este cea care ține creativitatea și inspirația în priză.

Și, ca să vă convingeți de tipul de discurs, las aici câteva mostre.

Cartea poate fi cumpărată de pe Amazon în format paperback sau ebook sau de aici pentru Europa. Pe Farah Liz Pallaro o găsiți și pe www.farahlizpallaro.com

promocarrie